Certificatul de omologare al ventilelor

Da. Absolut. Așa este. Mai mult sau mai puțin toți am trecut prin asta.

Să vă zic si eu. A mea soție avea o mașină. O tigaie de VW Jetta din '87. I-am vandut-o cuiva acum aproape un an. Tocmai pentru că știam ce ne așteaptă, am lungit-o cu actele până acum. Acum, omul avea nevoie de acte. Buuun....
Merg eu la direcția de taxe și impozite a municipiului Brasov, ca deh, tre sa pun căcatul ala de ștampilă pe fișa de inmatriculare. Mă uit ca bou-n țeavă la toată lista aia de acte necesare pentru scoaterea din evidență a unui autovehicol (adică, in limbajul nostru, al proștilor care nu pricepem importanța unui dosar bine făcut, pentru UN CĂCAT DE ȘTAMPILĂ) și bag la cap. Comunic doamnei mele... ca, deh.... problemele astea importante se rezolvă personal, nu prin reprezentanti. Facem dosar, tot ce trebuie, si cu cățel, purcel, copil, mergem la taxe și impozite.
Eu merg cu copilul sa vada autobuzele (na, sunt feblețea lui) iar nevastă-mea trage aer adânc în piept și se bagă în bârlogul lupului. Mă sună după vreo 10 minute:

- Io bip,bip,bip in bip astea de hârtii. Ce bip, bip e numarul de identificare ?

Și ea nu vorbește cu bipuri.
Fac stânga-nprejur și mă duc și eu să mă lupt cu birocrația. Și fi-miu, implicit. Că doar nu era să-l las pe trotuar să se holbeze la autobuze.

Aflu că de fapt nu-i așa de simplu. Mașina figura pe numele e domnișoară al soției. Duduia de la birou:
- Trebuie să facem schimbarea de nume.
Și incepe distracția. Nevastă-mea îmi dădea formulare, eu le completam. Vreo trei sau patru. Cert e că am învățat pe de rost seria de șasiu a mașinii.
Buun. Acum, zice cucoana, vă dau un număr de înregistrare, și veniți maine dupa ora 14 la registratură, să luați dovada că s-a efectuat schimbarea de nume și ca totul e in ordine.
A doua zi, merge nevastă-mea. Eu stau cu copilul. Mă sună.
- Nu-mi pun ștampila că n-am copia după buletin a cumpărătorului.
Care cumpărator, nu e din Brașov. Așa că m-am apucat de dat telefoane, faxuri, apelat la cunoștințe să fac rost de rahatul ăla de copie. Trei ore mai târziu, mergem fericiți(pentru a PATRA oară) cu toate actele (inclusiv copia de buletin). Nevastă-mea, pune o întrebare de bun simț, zic eu.

- Doamnă, la ce aveți nevoie de copia după buletin a cumpărătorului ? Si, DE CE NU AȚI SCRIS PE LISTĂ CĂ E NEVOIE ȘI DE ASTA ?
...
- Trebuie să ne asigurăm că nu inventați dumneavoastră un personaj fictiv și ne spuneți nouă că ați vândut mașina. Și, pentru că, ASTĂZI, am dat jos vechile liste de acte necesare și am pus una nouă, pe care am scris-o în grabă și probabil am uitat să scriem că trebuie și copia după buletinul cumpărătorului.

WHAT THE FUCK ??!?!!?!?!??!
Adică ați uitat să scrieți singura diferență față de vechea listă ????? Adică aș putea să trec prin toate astea ca să nu plătesc 60 de lei pe an ? Să muriți voi ? Nu merită...

Și ca să concluzionez... toate astea pentru un căcat de ștampilă.

Căpitane de județ

Dat fiind faptul că eu voi locui in județul Centru (sau 8) - oamenii aștia n-au pic de imaginație- sunt foarte trist că locuiesc în captiala "dă" județ. Nu o să am ocazia sa fac o plimbare de 210 kilometri pe autostrada cu 4 benzi pe sens până in capitală ca "provinicialii" ăia din Alba-Iulia. Lăsând ironia la o parte, cum mama dracului să faci capitala unui județ la peste 200 de km ? Unde vă credeți mă, in Australia ?

De ce mai ALEX, mai neșcolarizatule care ești tu semicivilizat, a trebuit să-ți scrii numele pe care ți l-au dat mă-ta și tac-tu (mai bine foloseau un prezervativ) pe DISPLAY-ul de la contorul de gaz ????

Eu înțeleg grafitti-ul ca artă și formă de exprimare.... zău că o înțeleg... dar asta e prea mult pentru mine.

Ce diferență e intre a fi eutansiat și a fi lăsat să mori

Citeam zilele trecute cum că CNAS a hotărât sa nu ne mai interneze decât dacă tragem să murim. Tre' să ai febra trei zile, musai peste 38, sa fii hemiplegic, bâlbâit, semiconștient, cu accese de delir și nu mai știu ce. Băi deștepților de la CNAS, voi chiar credeți ca oamenii din țara asta se internează in spital așa, for fun, ca la Spa ? În spitalele românești din care ai multe șanse să ieși gata îmbălsămat ? No shit....

Acum, că s-a ajuns la fundul sacului, se taie din cheltuieli la maxim. Cel mai bine ar fi ca toti bolnavii sa moară cât mai repede, dar, de preferat, nu pe banii statului. Că e scump să mori in ziua de azi....

Bolnavii de cancer vor trebui sa stea la cozi interminabile in farmaciile spitalelor, fiindcă numai alea le vor mai elibera medicamentele, poate mor intre timp si scăpăm de-o cheltuiala. Bolnavii cu hepatita C nu mai au dreptul la interferon că e scump: BTW, citiți acilea...

Și asta-i numai ce-mi vine în cap acum.

DAR... domnilor guvernanți, domnilor directori de la CNAS și de la spitale, când, în ultimii 20 de ani ați bagat mâna adânc în amărâții aia de 5% pe care-i plătește tot contribuabilul, când ați externalizat toate serviciile spitalelor cu niște contracte umflate la maxim, când ați desfințat spitale pe motivul că sunt "neperformante" (și, să mor dacă înțeleg cum un spital de la țară poate fi performant - menirea lui nu e de a fi performant, ci de a mai da o șansă unor urgențe medicale), când s-au renovat spitale și sedii cu niște sume fabuloase, ca deh, firma lu' mama soacră a câștigat licitatia, nu v-ați gândit că se va ajunge aici ?

Concluzia e că ar fi mult mai uman din partea domnilor care ne conduc sa gândească (da, știu, sună paradoxal) un proiect de lege prin care cei care sunt bolnavi și a căror tratament costă prea mult să fie direct eutanasiați.

Mi se pare mult mai simplu. Ar scăpa și bieții oameni de umilințele la care sunt supuși zi de zi. Nu s-ar mai chinui atât cu speranțe deșarte.

Dar probabil, fie-mi gura spurcată, se va ajunge și aici. Cert e că nenea Adolf era pistol cu apă...

O întrebare simplă

De ce nu plecăm naibii de aici, cum au făcut mulți alții înainte ?

Eu încă mă mai intreb....

Poate nu mai am curaj, poate ÎNCĂ mai am curaj. Cert e că in ultima vreme mi se înfiripă in creierașul meu ideea că dacă o să ramân trebuie sa fac ceva. Cu toții trebuie să facem ceva.

Ceva ușor, așa de început....

Se întâmplă multe lucruri în țara asta, cu o repeziciune care mă cam debusolează. Unul mai prost ca altul. Nu mai nervi. Am ajuns la capătul răbdării....

Nu pot să ies și să urlu in stradă, că mă leagă și mă duc la nebuni. Așa că o să urlu aici. Deocamdată singur, până m-o citi cineva....