joi, 16 iunie 2011

Certificatul de omologare al ventilelor




Da. Absolut. Așa este. Mai mult sau mai puțin toți am trecut prin asta.

Să vă zic si eu. A mea soție avea o mașină. O tigaie de VW Jetta din '87. I-am vandut-o cuiva acum aproape un an. Tocmai pentru că știam ce ne așteaptă, am lungit-o cu actele până acum. Acum, omul avea nevoie de acte. Buuun....
Merg eu la direcția de taxe și impozite a municipiului Brasov, ca deh, tre sa pun căcatul ala de ștampilă pe fișa de inmatriculare. Mă uit ca bou-n țeavă la toată lista aia de acte necesare pentru scoaterea din evidență a unui autovehicol (adică, in limbajul nostru, al proștilor care nu pricepem importanța unui dosar bine făcut, pentru UN CĂCAT DE ȘTAMPILĂ) și bag la cap. Comunic doamnei mele... ca, deh.... problemele astea importante se rezolvă personal, nu prin reprezentanti. Facem dosar, tot ce trebuie, si cu cățel, purcel, copil, mergem la taxe și impozite.
Eu merg cu copilul sa vada autobuzele (na, sunt feblețea lui) iar nevastă-mea trage aer adânc în piept și se bagă în bârlogul lupului. Mă sună după vreo 10 minute:

- Io bip,bip,bip in bip astea de hârtii. Ce bip, bip e numarul de identificare ?

Și ea nu vorbește cu bipuri.
Fac stânga-nprejur și mă duc și eu să mă lupt cu birocrația. Și fi-miu, implicit. Că doar nu era să-l las pe trotuar să se holbeze la autobuze.

Aflu că de fapt nu-i așa de simplu. Mașina figura pe numele e domnișoară al soției. Duduia de la birou:
- Trebuie să facem schimbarea de nume.
Și incepe distracția. Nevastă-mea îmi dădea formulare, eu le completam. Vreo trei sau patru. Cert e că am învățat pe de rost seria de șasiu a mașinii.
Buun. Acum, zice cucoana, vă dau un număr de înregistrare, și veniți maine dupa ora 14 la registratură, să luați dovada că s-a efectuat schimbarea de nume și ca totul e in ordine.
A doua zi, merge nevastă-mea. Eu stau cu copilul. Mă sună.
- Nu-mi pun ștampila că n-am copia după buletin a cumpărătorului.
Care cumpărator, nu e din Brașov. Așa că m-am apucat de dat telefoane, faxuri, apelat la cunoștințe să fac rost de rahatul ăla de copie. Trei ore mai târziu, mergem fericiți(pentru a PATRA oară) cu toate actele (inclusiv copia de buletin). Nevastă-mea, pune o întrebare de bun simț, zic eu.

- Doamnă, la ce aveți nevoie de copia după buletin a cumpărătorului ? Si, DE CE NU AȚI SCRIS PE LISTĂ CĂ E NEVOIE ȘI DE ASTA ?
...
- Trebuie să ne asigurăm că nu inventați dumneavoastră un personaj fictiv și ne spuneți nouă că ați vândut mașina. Și, pentru că, ASTĂZI, am dat jos vechile liste de acte necesare și am pus una nouă, pe care am scris-o în grabă și probabil am uitat să scriem că trebuie și copia după buletinul cumpărătorului.

WHAT THE FUCK ??!?!!?!?!??!
Adică ați uitat să scrieți singura diferență față de vechea listă ????? Adică aș putea să trec prin toate astea ca să nu plătesc 60 de lei pe an ? Să muriți voi ? Nu merită...

Și ca să concluzionez... toate astea pentru un căcat de ștampilă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu